Arhiva pentru septembrie, 2007

Un Chien Andalusia

septembrie 23, 2007

Ascultam fericita Music From the O.C. volume 6, cand dau de melodia Rogue Wave – Debaser. Care va deveni una din preferatele mele de pe album. Geniala, absolut geniala. Dau un search si aflu ca genialitatea nu apartinea tocmai copilasilor de la Rogue Wave, melodia fiind un cover dupa Pixies – Debaser.

Era extrem de curios faptul ca refrenul suna cam asa:

I am un chien Andalusia
I am un chien Andalusia
Wanna grow
Up to be
Be a debaser.

In principiu, nimic interesant. Totusi faptul ca a combinat cuvinte provenite din spaniola [ un; in ciuda faptului ca exista si in franceza, acesta este pronuntat in melodie ca varianta spaniola ], din franceza [ chien, care inseamna caine ], si in final, Andalusia, un termen inventat chiar de solistul trupei, Black Francis, termen ce provenea din francezul Andalou.

Asa ca intru frumos pe wikipedia. Si uite ce aflu:

Versurile sunt bazate pe un film francez suprarealist realizat de catre Luis Bunuel si Salvador Dali in 1928 numit Un Chien Andalou. Filmul incepe cu o scena in care ochiul unei femei este taiat de o lama, ce este ilustrata in cantec de versul ” Slicin’ up eyeballs “.

Black Francis declara urmatoarele:

‘I wish Buñuel was still alive. He made this film about nothing in particular. The title itself is a nonsense. With my stupid, pseudo-scholar, naive, enthusiast, avant-garde-ish, amateurish way to watch Un chien andalou (twice), I thought: ‘Yeah, I will make a song about it,’ he sings: “un chien andalou”…It sounds too French, so I will sing “un chien andalusia”, it sounds good, no?’

Citind acestea, m-am decis ca trebuie sa vad acel film. Am aflat apoi ca acesta este un scurt-metraj de 16 minute, neavand un plot exact. Am vazut filmul. Am citit explicatiile. Si mi se pare absolut genial. Explicatiile, conform wikipedia.org:

The film has no plot, in the normal sense of the word. There are two central characters, an unnamed man and woman. The chronology of the film is disjointed: for example, it jumps from “once upon a time” to “eight years later” without the events changing. It uses dream logic that can be described in terms of Freudian free association, presenting a series of tenuously related scenes that attempt to shock the viewer.

The film opens with a scene in which a woman’s eye is slit by a razor. The man with the razor is played by Buñuel himself. In subsequent scenes, a man’s hand has a hole in the palm from which ants emerge (a literalization of the French phrase “ants in the palms,” meaning that someone is “itching” to kill or is motivated by sexual desire); an androgynous blind woman pokes at a severed hand in the street with her cane before being knocked down by a car; a man fondles a woman, who resists him violently, and then he drags two grand pianos containing dead and rotting donkeys, the tablets of the Ten Commandments, and two live priests (Dalí plays one of the priests in this scene); the man’s father (played by the same actor as the man himself) arrives to punish him, but the man eventually shoots him with two pistols that appear seemingly out of nowhere; and a woman’s armpit hair attaches itself to a man’s face.

At the end of the film, the woman walks out of the apartment building, and meets another man on the beach (also played by Dalí). They seem to be happy, but the final shot shows two figures (apparently Mareuil and Dalí) buried in sand, dead, and “consumed by swarms of flies” according to Buñuel’s original script. However, this latter special effect was left out due to budget limitations.

Lenea de a traduce. Oricum, genial. Pacat ca nu se vede foarte bine, dar la ce sa te astepti de la un film facut in 1928. Va las cu melodia Pixies – Debaser si cu un link catre film, care poate fi vizionat online. Astept pareri.

Un Chien Andalou

Where is my mind?

septembrie 22, 2007

A trecut ceva timp de cand am scris aici ultima data.

Si o groaza de evenimente declansate de evenimentul principal al acestei saptamani si anume inceperea scolii.

A trebuit sa imi dau peste cap intregul program, sculandu-ma la 6:30 zi de zi. 6:30! Nu cred ca isi da cineva seama cat de mult conteaza sa te scoli tarziu pana nu te scoli devreme.

Am constatat o serie de chestiuni, am reconstatat altele, ca sa spun asa … Ca de exemplu, faptul ca geografia ma ingrozeste. Sunt o inculta din acest punct de vedere, si e doar o persoana de vina pentru asta. Si nu, nu sunt eu aceea ( eu nu sunt de vina niciodata pentru nimic, in caz ca nu se stia ) .

S-a intamplat ceva ce probabil va defini anul ce urmeaza. Cel putin, dintr-un anume punct de vedere. Prefer sa nu impartasesc acest detaliu. Dar e pur si simplu amazing.

In alta ordine de idei, mi-e frig. Urasc frigul. De ce naiba e frig? Parca il vad. Si e urat. Urasc hainele groase. Pe care trebuie sa le port din cauza frigului. Urasc nasul rosu si rece. Care devine asa din cauza frigului. Urasc gripa si raceala. Care apar din cauza frigului. Whatever. Mi-e doar de mare, de soare, de nisip, de plaja. Mi-e dor sa plutesc deasupra apei pe saltea pentru ca nici acum n-am invatat sa inot.

Aseara am adormit pe nesimtite destul de devreme si m-am trezit destul de tarziu. Am dormit 11 ore. Nu am mai dormit 11 ore de o eternitate.

Miercurea aceasta a fost pilotul serialului Gossip Girl, ecranizare a seriei de carti cu acelasi nume. From the creator of the O.C, serial adorat de persoana mea xD. Cica as parea superficiala daca ma uit la seriale de genul. Mda. Bite me. Eu deja am urmarit pilotul si mi se pare intriguing, in ciuda faptului ca nu am citit cartile. Oricum, nu iti poti da seama de un serial doar dupa pilot. Asa ca, pana miercurea viitoare va las un Sneak Peek al serialului. Enjoy.

Dau la istorie. Unii spun ca fac a huge mistake. Hmmpf. Si daca nu pot suporta geografia?

Inchei cu melodia ce da titlul postului meu, si anume “Where is My Mind? ” a trupei americane de rock alternativ Pixies. Este al saptelea track de pe albumul Surfer Rosa din 1988. Si sunt o fraiera ca am descoperit-o abia acum cateva zile.

P.S. Revin maine cu un post extrem de interesant. Pana atunci, au revoir and be sure you know where your mind is.

P.P.S. Check this out. Pretty interesting shit out there.

A Brighter Beat

septembrie 10, 2007

M-am decis.
Atitudinea depresiva si monotona din postul anterior nu ma va ajuta cu nimic.
Drept pentru care, voi face un efort supraomenesc pentru a-mi schimba perspectiva asupra sosirii scolii. Stii, daca ma gandesc mai bine, exista o serie destul de lunga a avantajelor acestui eveniment.
Pentru inceput, nici nu mai spun de energia consumata de-a lungul unei zi average de scoala. Trezitul dis-de-dimineata, procesul indelungat pe care imi place sa-l numesc ‘normalizare’ [ aka the morning hustle ], orele in sine, incursiunea in lumea retardatilor mintal [ aka <clever disguise> *cough*co*cough*le*cough*gii*cough*</clever disguise> ], somnul cel de toate zilele, temele, testele, agitatia generala.
Ah. Cui nu ii era dor de asa ceva ?Scoala te pune in miscare. Te angreneaza in actiune, te mentine activ, and so on. Banuiesc ca scoala e un fel de serviciu. Cu exceptia salariului, bineinteles [ Pentru ca, sa fim seriosi, cine poate numi o nota ‘salariu' ? ] Deja sunt mult mai linistita in legatura cu aceasta tema. Bineinteles, timpul alocat actiunii de a freca menta va scadea considerabil. Va ajunge la niste procente de-a dreptul ingrjioratoare la un moment dat. Dar intotdeauna vor exista mini-vacantele [ a se pune accent pe mini, a se inmulti cu un infinit, a sinonimiza cu ‘micro' ].

Eu tot imi bag piciorul in scoala, totusi. Actiunea de inserare a piciorului in aceasta institutie de invatamant va dainui intotdeauna. Daca nu prin mine, atunci prin altcineva, cu siguranta.

Ah, liceu, cimitir al tineretii noastre [ desi, teoretic vorbind, eu sunt la gimnaziu. Dar invat la un liceu, asa ca merge. ] Bacovia asta. Genial tipu’.

Revenind la ideea principala a postului de astazi … Sunt optimista. Este uimitor, dar chiar eu, creatura a intunericului, sunt optimista. In ciuda faptului ca Maria ma considera o persoana extrem de pesimista si ironica, eu pot [ efort echivalent cu mutatul muntilor dintr-o parte in alta ] sa gandesc pozitiv. Pot sa incetez sa fiu rautacioasa, sarcastica si insensibila. Dar de cele mai multe ori nu vreau. Persoanele luminoase ma lasa rece. Sincer. Dar chestiile pufoase sunt a naibii de adorabile !

Asta am avut de zis pe ziua de azi.

WARNING : Este foarte posibil ca maine cuvintele de mai sus sa nu mai aiba niciun efect asupra mea. Si este foarte posibil sa dau un strike-through la totul cand voi reveni [ adica foarte curand ] la starea mea normala de zombie.

Freakin’ Disaster [!!!] / Fugit Ireparabile Tempus

septembrie 7, 2007

Deci eu imi bag [ oficial ] piciorul in scoala. In vacanta. In zile. In nopti. In timp. In viata.

Imi bag piciorul in totul. De ce? Pentru ca vreau.

Pentru ca e stresant cum am pierdut timpul si abia acum imi dau seama cat de multe mai voiam sa fac.

Pentru ca termenul “cosmar” va deveni o generalitate in viata mea. Pentru ca simt cum timpul ma absoarbe, ma trage intr-o gaura sinistra din care nu mai am iesire. Pentru ca inima imi pulseaza tot mai repede. Pentru ca imi vine sa vomit de fiecare data cand ma gandesc ca mai sunt 10 [ si in scadere ] zile. Pentru ca am o migrena ingrozitoare. Pentru ca ma bantuie o zburatoare retardata [ aka OZN ] fix in acest moment. Pentru ca mi se intoarce stomacul pe dos cand vad teancul de caiete/foi/culegeri/random school-related shit.

Si, ca sa citez o prietena poate chiar mai agitata ca mine:

Toamna. Scoala. Timp. Intelegi? E groaznic. E sfarsitul.

Later Edit [ ce later, ca n-au trecut nici 5 minute ]:

Fericiti cei care urmaresc serialele, caci in curand incepe noul sezon.

Salivati. Cat puteti.

Eu una nu ma pot abtine.

www.tvblog.ro

Whee!

Mda. Asta am avut de completat <3 <3 .