Eminescu si filmele pentru adulti

Astazi am aflat o chestie foarte interesanta despre Eminescu, de asemenea am avut o surpriza de proportii gigantice cu privinta la internetul romanesc.

Stiati cumva ca ” in lirica eminesciana, iubirea este inteleasa ca moment de vraja si FASCISM ” ? Sau cel putin asta a scris o colega de a mea in analiza unei poezii scrise de Eminescu. Ce legatura sa aiba Mussolini cu Eminescu? Mai lipseste sa aflam ca erau bffs and they shared everything. Chiar daca atunci cand s-a nascut Mussolini, Eminescu isi traia ultimii ani din viata. Jezuz Christ. Si totusi, nici nu stiu de ce ma mai mira chestia asta … Daca prostia ar durea …

Si surpriza mentionata in primul paragraf … De fapt, as putea-o numi o constatare. O chestie de genul asta zau ca nu m-ar mira, in alte conditii. In alte imprejurari. Sa fi fost alta tematica site-ului, ziceam si eu. Dar cum naiba sa se faca reclama la un site de filme porno pe un site de referate, un site EDUCATIONAL? Priviti si ramaneti uimiti.

Dupa cum vedeti, eu sunt fata de treaba si am sters numele site-ului, ca deh … Mai mare rusinea. Dar nu m-am putut abtine sa nu subliniez cu rosu cuvintele-cheie din aceasta imagine.

Adorabilul Iasi.

Intr-un final, m-am decis, la insistentele Mirunei sa fac si eu tag-ul de la aceasta, si anume ce as schimba la orasul in care traiesc. In cazul de fata, Iasi.
Iasul e minunat. Sincer, este un oras in care ma simt cu adevarat norocoasa ca m-am nascut. Nu mi-as fi dorit sa ma fi nascut altundeva decat in Iasi, daca ar fi sa aleg un oras din Romania. Bucurestiul este realmente haotic si nu mi-as dori sa traiesc acolo. Dar evident ca sunt geloasa pe faptul ca bucurestenii au parte de multe chestii dupa care restul Romaniei tanjeste, si cred ca nu este cazul sa ma lungesc in exemple [ dar o parte din mine vrea cu disperare sa o faca, asa ca o voi face, cat de cat: de ce naiba totul se intampla in Bucuresti? TOTUL, absolut TOTUL. Sau in fine, uneori in Timisoara sau un alt oras de genul. Desi, acum daca stau sa ma gandesc, probabil ca aceasta 'intamplare a totului' va aduce dupa sine si ceea ce urasc cel mai mult despre Bucuresti: e oribil de aglomerat, traficul e groaznic, mizerie, si ... eventually, acel 'tot' mentionat mai sus cuprinde si un 'tot rau', asa ca I'd rather have a good 'tot' that a whole 'tot'. ]

Dar cum spuneam, Iasi. Este un oras minunat. Sau in fine, partea pe care o cunosc eu. Pentru ca orice oras are, totusi, si parti rele. Dar eu incerc pe cat posibil sa ma tin departe de acele zone in care partile rele predomina, pentru ca mi-ar intrista cu totul si cu totul viziunea asupra vietii. Eu una traiesc intr-o zona absolut minunata a Iasului, cea mai verde si mai putin urbanizata zona a sa. Cine stie,stie. Ma consider extrem de norocoasa sa traiesc intr-o zona atat de buna, plina de parcuri si copaci, unde frunzele se ofilesc cel mai tarziu dintre toate cartierele orasului, unde mizeria nu este atat de mare iar zgomotul nu este atat de strident.

Mai nou, Iasul este massively ‘mall’-ified, ‘hypermarket’-ified and so on and so on. Nu ca mi-ar displacea, sincer. Eu sunt disperata dupa ‘leche-vitrines’, cum zic francezii, dar deh, acum deja deviem de la subiect. Si o groaza de blocuri noi, ceea ce este intr-un fel bine, dar si o groaza de cartiere rezidentiale impanzite in toate colturile orasului. Seriously now, de unde au bani iesenii sa traiasca toti in cartiere rezidentiale? Mda, in fine. Cui ii pasa de asta? Iasul are potential in acest sens, asa ca de ce sa nu-l exploateze la maxim? Grr.
O chestie care ma deranjeaza la culme ar fi proiectul asta Palas, care practic, face un mini-oras in centrul orasului, ’sufland chiar in ceafa’ Palatului Culturii, ca sa zic asa. It’s all about location, people. Si locatia asta nu e prea buna, dar in fine, sa vedem ce-o iesi.

Leapsa mai departe catre Bianca.

P.S. Probabil ca voi reveni maine cu un post mai in tema cu activitatile de saptamana asta.

P.P.S. Miruna, cineva tocmai si-a facut tagul.

Spatiu Gol.

Am stat si am incercat sa postez ceva. Am deschis fereastra asta de nu stiu cate ori. Si am privit-o. Goala. Lipsita de titlu. De continut. De substanta. Si atunci ‘m-a lovit’. Nu cumva sunt eu unul din acele personaje plate, dupa cum spune E.M. Forster? Nu sunt eu, de fapt, un Mr. Collins, crezandu-se Scarlett O’Hara sau Anna Karenina? Hmpf. Gandirea in genul asta ma deprima.

Asa ca m-am ambitionat si mi-am propus sa scriu. Mi-am propus sa scriu cel putin un articol pe saptamana. Ceea ce e oricum putin, dar in comparatie cu nimic, merge. In plus, trebuie sa-mi dau drumul la mana. Trebuie sa-mi revin si sa-mi intru-n ritm. Cuvintele vor curge. Pentru ca asa trebuie. Si asa va fi. Si sper ca, in curand, sa pot scrie cel putin 2-3 articole/saptamana. Unde a disparut tot avantul din mine? Unde a disparut toata vlaga? Am ajuns in stadiul in care sa-mi fie LENE sa creez? Sa nu mai pot crea nimic? Sa fiu INCAPABILA sa-mi exprim ideile si sentimentele mai pe larg? Ce-i cu mine? Este adevarat ca am o oarecare retinere spre a-mi destainui sentimentele unui ‘public’ necunoscut, dar niciodata nu m-am simtit mai lipsita de idei si de continut ca acum. Intotdeauna am avut ceva despre care sa vorbesc. Oricat de minuscul ar fi fost acel ceva. Poate ca e schimbarea vremii de vina.

Apropo de vreme. Afara e un frig de-ngheata pietrele. Maine, maxima e de 5 grade, conform Yahoo! Weather Widget-ului. Si de cele mai multe ori, are dreptate. Asa ca nu ma misc din camera mea maine. Nu ca as avea timp sa fac asta, daca ma gandesc la mormanul de teme si invatat pentru luni. Dar vreau sa ies. Pentru ca maine sunt artificii. Pentru ca maine canta Iris la Palatul Culturii. Pentru ca Sarbatorile Iasului sunt o data pe an si niciodata nu reusesc sa ma bucur de ele. Bineinteles ca sunt de-a dreptul neinteresante, avand in vedere ca in fiecare e an e acelasi lucru, dar implinirea unei traditii imi da o senzatie placuta. Cum e si cu Craciunul … Il urasc, dar ma face sa ma simt atat de bine. E atat de ciudat cum unul si acelasi lucru te face sa te simti atat de diferit in acelasi timp. E ca si cum ai avea doua personalitati ce se bat cap in cap. Oricum, ideea acestui paragraf era faptul ca se face frig. Se face frig, si eu nu vreau. Nu vreau, nu vreau, nu vreau! Frigul aduce raceala, viroze, oameni bolnaviciosi, si haine groase. Multe straturi de haine groase. Desi, cine poate spune ca uraste puloverele din casmir? Nu eu, cu siguranta.

In alta ordine de idei … Astazi am pierdut intreaga, dar intreaga zi in mallul nou deschis, Felicia. Am sfarsit prin a-mi cumpara niste hainute, dar asta dupa ce am probat nspe mii de chestii din nspe mii de magazine. Apoi am pierdut o groaza de timp prin Humanitas si am ajuns sa-mi iau Miezul Noptii in Gradina Binelui si a Raului, de John Berendt, si Teroristul, aparitie noua la Humanitas, de John Updike. Intentional sa-mi iau si Torturati-l pe Artist, de Joey Goebel, dar am zis sa nu-mi iau o gramada de carti si apoi sa nu apuc sa le mai citesc. In fine, abia astept sa ma apuc sa citesc Miezul Noptii in Gradina Binelui si a Raului, suna atat de promitator! Plus ca ecranizarea cartii i-a avut in cast pe Kevin Spacey, John Cusack, Jude Law … regizor, Clint Eastwood. Nu ca as fi vazut-o, dar o carte a carei ecranizare a avut actori asa buni banuiesc ca merita citita.

Nu-mi asum responsabilitatea pentru orice greseala ce exista in textul de mai sus. Sunt foarte obosita si mi-e somn.

It’s like a cigarette in the mouth, or a handshake in the doorway …

2 saptamani. 2 saptamani? Lipsite de posturi.  E stresant faptul ca as avea atat de multe de spus, si nu ma pot exprima … ma navalesc atatea sentimente incurcate … I’m a walking nightmare.

That’s what happens when feelings get involved.  You just can’t focus. Uh-um. Si se pare ca toata lumea are probleme sau chestii importante happening. Mda. Mi se pare mie, sau lumea e tot mai egoista & self-centered nowadays? Ma rog. Sunt eu acum intr-o stare crappy de-a dreptul …

Cadourile. Va place sa primiti cadouri? Mie da. Imi plac cadourile pline de semnificatie. Care sa zica ‘ iti aduci aminte cand am … ? ‘  Care sa te faca sa zambesti de fiecare data cand il privesti. Orice ar fi el. Whatever. Cadourile sunt o dezamagire totala. Si apoi, persoana de la care te astepti cel mai putin iti face cel mai adorabil cadou. In fine … ati primit vreodata cadoul perfect? Daca da, in ce consta?

Miecuri este ziua mea – ma simt batrana. Un an a mai trecut si nimic nu s-a intamplat … Intotdeauna mi-am imaginat ca intotdeauna se intampla ceva. Orice. Ziua mea ma deprima intr-un stil … Si intotdeauna e vreme urata atunci. Si pariu ca va fi si anul asta. Si mai sunt si Zilele Iasului care eclipseaza acest eveniment peste masura de important … In fine. Ma simt oribil si gata.

225 cuvinte. Cu greu. Zilele astea m-am obisnuit sa trimit ‘telegrame’, ca sa zic asa. Totul e atat de idiotic … Si nimic nu se intampla cum trebuie. Si n-am mancat tort.
Desi, sincer, nu-mi place tortul. Dar imi place sa suflu in lumanari. Daaa … Si sa-mi pun o dorinta. Hehe.

Ma rog.