5 Funny Facts About Myself

Tag de la Miruna. Hmm. Sa vedem.

1. Sunt dependenta de guma si imi place sa clemfai zgomotos cand o mestec …

2. Am obiceiul de a cheltui tone de bani pe chestii care nu-mi trebuie sau de care aveam deja o groaza.

3. Dimineata sunt EXTREM de indispusa si ma cert tot timpul cu mama din cauza asta.

4. Sunt tot timpul nemultumita de ceva … sunt o perfectionista, ce mai.

5. Imi place sa dansez si sa cant in oglinda cand nu ma vede nimeni =)) .

Hmm. Ajung la concluzia ca sunt o persoana foarte un-funny. Oh well. Mai departe catre cine vrea.

pauza.

nu pot scrie mult drept pentru care las un mesaj telegrafic.

s-ar putea sa lipsesc o vreme ( dupa cum deja se vede ) de pe blog, datorita unor defectiuni ale calculatorului meu X( . o sa mai intru din cand in cand de pe laptop, dar am si alte chestii de rezolvat ce-i drept, asa ca o sa-mi acord niste me-time. \

so buh-bye. for now.

M.I.A [ Missing In Action ]

A trecut o groaza de timp de la ultima mea postare. Pur si simplu m-am simtit lipsita de chef, de timp, de energie … Oricum, nu mai conteaza asa tare. Cred ca o sa-mi schimb in curand look-ul blogului din nou, desi ADOR theme-ul asta la nebunie, I need a change.
Astazi a fost foarte cald. Si inca este. 11 grade. Ma simt chiar foarte bine. Asta inseamna ca vine primavara. Abia astept sa se care iarna cu zapada si frigul ei si tot.
Sosirea primaverii ma face mai optimista, si parca ma ambitioneaza sa ma apuc de ce nu am avut timp pana acum. E drept, abia e 21 ianuarie, mai este o intreaga luna februarie prin care trebuie sa trec, dar …. va dati seama, soare, haine mai subtiri, se intuneca putin mai tarziu decat iarna etc.

Anyway, ideea era ca s-ar putea sa mai existe perioade de lipsa pe termen nedeterminat, acum ca trebuie sa-mi definitivez situatia scolara pe semestrul I.

P.S. Urmeaza doua leapse in posturi diferite. Woo.

One down, two more to go

Ah. Iata ca a trecut si teza unica la matematica … unde am luat 10 :> Uhum.

Maine istorie. Sa speram ca ma descurc.

Lipsa

In ultimul timp ma simt coplesita de totul. Poate ca e o senzatie obisnuita in prag de examen dar ma simt ca si cum nu as mai detine controlul asupra situatiei. Timpul trece mult mai repede decat ar trebui, chiar daca parca ieri incepeam noul an scolar. Mi se pare uimitor cum s-au scurs 2 luni atat de repede si as face orice pentru a opri timpul in loc. Urasc timpul. Niciodata nu i-a pasat de mine, ba chiar dimpotriva, mi-a dat intotdeauna peste cap programul si a stricat totul. Vreau si incerc sa ma agat si sa ma tin tare dar e ca si cum trag de ceva care e mult mai puternic ca mine. Si imi vreau timpul liber inapoi. Deodata m-am trezit cu simulari peste cateva zile, iar prima teza la nici jumatate de luna distanta. Nu ma simt pregatita pentru nimic. Si nici nu simt ca ar trebui sa fiu pregatita. Mi se pare mult prea devreme. Timpul trece pe langa mine. Timpul FUGE. Fuge atat de repede incat am impresia ca nimic nu se mai intampla … totul e ca un rezumat a ceea ce ar fi trebuit sa fie. Nu mai simt nimic. Nu ma mai bucur de nimic. Sunt si aeriana si parca nu-mi dau seama de gravitatea situatiei si de faptul ca nimic nu e o gluma.

Inainte stapana pe propriile-mi cunostiinte, acum simt cum totul fuge de mine, inclusiv mintea mea. Sunt neatenta, si asta chiar in momentele in care ar trebui sa dau 110% din mine. Ma straduiesc si totusi simt ca nu e de ajuns. Simt ca pot mai mult si ca nu ma straduiesc destul de mult. Am ajuns sa ma consider lenesa si lipsita de ambitie … ceea ce e strigator la cer avand in vedere faptul ca sunt recunoscuta ca fiind una dintre cele mai ambitioase si motivate persoane de pe pamant.

Stiti senzatia aceea, cand simti ca-ti cade cerul in cap? Ei bine, asa ma simt eu acum. Doar ca e extrem de ciudat. Parca totul se intrepatrunde si e vag. Nimic nu mi se mai pare concret. Totul pare un vis. In ritmul asta nu ajung nicaieri. Si o sa dau rateu mai mult ca sigur la teze. Apropo de teze … spuneam de simulari. Care, deh, ne-au anuntat ieri de existenta lor. Si prima simulare, cea la mate, o avem marti. Si e chiar la matematica! MATEMATICA. Ingrozitor. Ceea ce e mai ingrozitor de atat e faptul ca vineri dau la romana si acolo chiar ma simt departe de a fi stapana pe materie. Adica, bineinteles, la partea de literatura ma scot, dar dintotdeauna am urat gramatica si sunt unele chestii de-a dreptul scarboase. De marti intr-o saptamana dau simularea la istorie, unde e super usor so at least I’m not worrying about that.

Ah, am aflat cum se numeste viitoarea mea clasa *daydreams*: 9E, clasa de filologie, bilingv-engleza. Ah, 9E here I come! Abia astept sa se termine anul asta. I really don’t react well under pressure.

Parca ma simt mai eliberata dupa ce am scris despre asta. A nice piece of honesty with yourself can do wonders. Meanwhile, ma duc sa revad Vanilla Sky, am inteles ca merge pe un program la tv at this very moment.

Ah, da. Schimbare de look.

Spatiu Gol.

Am stat si am incercat sa postez ceva. Am deschis fereastra asta de nu stiu cate ori. Si am privit-o. Goala. Lipsita de titlu. De continut. De substanta. Si atunci ‘m-a lovit’. Nu cumva sunt eu unul din acele personaje plate, dupa cum spune E.M. Forster? Nu sunt eu, de fapt, un Mr. Collins, crezandu-se Scarlett O’Hara sau Anna Karenina? Hmpf. Gandirea in genul asta ma deprima.

Asa ca m-am ambitionat si mi-am propus sa scriu. Mi-am propus sa scriu cel putin un articol pe saptamana. Ceea ce e oricum putin, dar in comparatie cu nimic, merge. In plus, trebuie sa-mi dau drumul la mana. Trebuie sa-mi revin si sa-mi intru-n ritm. Cuvintele vor curge. Pentru ca asa trebuie. Si asa va fi. Si sper ca, in curand, sa pot scrie cel putin 2-3 articole/saptamana. Unde a disparut tot avantul din mine? Unde a disparut toata vlaga? Am ajuns in stadiul in care sa-mi fie LENE sa creez? Sa nu mai pot crea nimic? Sa fiu INCAPABILA sa-mi exprim ideile si sentimentele mai pe larg? Ce-i cu mine? Este adevarat ca am o oarecare retinere spre a-mi destainui sentimentele unui ‘public’ necunoscut, dar niciodata nu m-am simtit mai lipsita de idei si de continut ca acum. Intotdeauna am avut ceva despre care sa vorbesc. Oricat de minuscul ar fi fost acel ceva. Poate ca e schimbarea vremii de vina.

Apropo de vreme. Afara e un frig de-ngheata pietrele. Maine, maxima e de 5 grade, conform Yahoo! Weather Widget-ului. Si de cele mai multe ori, are dreptate. Asa ca nu ma misc din camera mea maine. Nu ca as avea timp sa fac asta, daca ma gandesc la mormanul de teme si invatat pentru luni. Dar vreau sa ies. Pentru ca maine sunt artificii. Pentru ca maine canta Iris la Palatul Culturii. Pentru ca Sarbatorile Iasului sunt o data pe an si niciodata nu reusesc sa ma bucur de ele. Bineinteles ca sunt de-a dreptul neinteresante, avand in vedere ca in fiecare e an e acelasi lucru, dar implinirea unei traditii imi da o senzatie placuta. Cum e si cu Craciunul … Il urasc, dar ma face sa ma simt atat de bine. E atat de ciudat cum unul si acelasi lucru te face sa te simti atat de diferit in acelasi timp. E ca si cum ai avea doua personalitati ce se bat cap in cap. Oricum, ideea acestui paragraf era faptul ca se face frig. Se face frig, si eu nu vreau. Nu vreau, nu vreau, nu vreau! Frigul aduce raceala, viroze, oameni bolnaviciosi, si haine groase. Multe straturi de haine groase. Desi, cine poate spune ca uraste puloverele din casmir? Nu eu, cu siguranta.

In alta ordine de idei … Astazi am pierdut intreaga, dar intreaga zi in mallul nou deschis, Felicia. Am sfarsit prin a-mi cumpara niste hainute, dar asta dupa ce am probat nspe mii de chestii din nspe mii de magazine. Apoi am pierdut o groaza de timp prin Humanitas si am ajuns sa-mi iau Miezul Noptii in Gradina Binelui si a Raului, de John Berendt, si Teroristul, aparitie noua la Humanitas, de John Updike. Intentional sa-mi iau si Torturati-l pe Artist, de Joey Goebel, dar am zis sa nu-mi iau o gramada de carti si apoi sa nu apuc sa le mai citesc. In fine, abia astept sa ma apuc sa citesc Miezul Noptii in Gradina Binelui si a Raului, suna atat de promitator! Plus ca ecranizarea cartii i-a avut in cast pe Kevin Spacey, John Cusack, Jude Law … regizor, Clint Eastwood. Nu ca as fi vazut-o, dar o carte a carei ecranizare a avut actori asa buni banuiesc ca merita citita.

Nu-mi asum responsabilitatea pentru orice greseala ce exista in textul de mai sus. Sunt foarte obosita si mi-e somn.

It’s like a cigarette in the mouth, or a handshake in the doorway …

2 saptamani. 2 saptamani? Lipsite de posturi.  E stresant faptul ca as avea atat de multe de spus, si nu ma pot exprima … ma navalesc atatea sentimente incurcate … I’m a walking nightmare.

That’s what happens when feelings get involved.  You just can’t focus. Uh-um. Si se pare ca toata lumea are probleme sau chestii importante happening. Mda. Mi se pare mie, sau lumea e tot mai egoista & self-centered nowadays? Ma rog. Sunt eu acum intr-o stare crappy de-a dreptul …

Cadourile. Va place sa primiti cadouri? Mie da. Imi plac cadourile pline de semnificatie. Care sa zica ‘ iti aduci aminte cand am … ? ‘  Care sa te faca sa zambesti de fiecare data cand il privesti. Orice ar fi el. Whatever. Cadourile sunt o dezamagire totala. Si apoi, persoana de la care te astepti cel mai putin iti face cel mai adorabil cadou. In fine … ati primit vreodata cadoul perfect? Daca da, in ce consta?

Miecuri este ziua mea – ma simt batrana. Un an a mai trecut si nimic nu s-a intamplat … Intotdeauna mi-am imaginat ca intotdeauna se intampla ceva. Orice. Ziua mea ma deprima intr-un stil … Si intotdeauna e vreme urata atunci. Si pariu ca va fi si anul asta. Si mai sunt si Zilele Iasului care eclipseaza acest eveniment peste masura de important … In fine. Ma simt oribil si gata.

225 cuvinte. Cu greu. Zilele astea m-am obisnuit sa trimit ‘telegrame’, ca sa zic asa. Totul e atat de idiotic … Si nimic nu se intampla cum trebuie. Si n-am mancat tort.
Desi, sincer, nu-mi place tortul. Dar imi place sa suflu in lumanari. Daaa … Si sa-mi pun o dorinta. Hehe.

Ma rog.

Where is my mind?

A trecut ceva timp de cand am scris aici ultima data.

Si o groaza de evenimente declansate de evenimentul principal al acestei saptamani si anume inceperea scolii.

A trebuit sa imi dau peste cap intregul program, sculandu-ma la 6:30 zi de zi. 6:30! Nu cred ca isi da cineva seama cat de mult conteaza sa te scoli tarziu pana nu te scoli devreme.

Am constatat o serie de chestiuni, am reconstatat altele, ca sa spun asa … Ca de exemplu, faptul ca geografia ma ingrozeste. Sunt o inculta din acest punct de vedere, si e doar o persoana de vina pentru asta. Si nu, nu sunt eu aceea ( eu nu sunt de vina niciodata pentru nimic, in caz ca nu se stia ) .

S-a intamplat ceva ce probabil va defini anul ce urmeaza. Cel putin, dintr-un anume punct de vedere. Prefer sa nu impartasesc acest detaliu. Dar e pur si simplu amazing.

In alta ordine de idei, mi-e frig. Urasc frigul. De ce naiba e frig? Parca il vad. Si e urat. Urasc hainele groase. Pe care trebuie sa le port din cauza frigului. Urasc nasul rosu si rece. Care devine asa din cauza frigului. Urasc gripa si raceala. Care apar din cauza frigului. Whatever. Mi-e doar de mare, de soare, de nisip, de plaja. Mi-e dor sa plutesc deasupra apei pe saltea pentru ca nici acum n-am invatat sa inot.

Aseara am adormit pe nesimtite destul de devreme si m-am trezit destul de tarziu. Am dormit 11 ore. Nu am mai dormit 11 ore de o eternitate.

Miercurea aceasta a fost pilotul serialului Gossip Girl, ecranizare a seriei de carti cu acelasi nume. From the creator of the O.C, serial adorat de persoana mea xD. Cica as parea superficiala daca ma uit la seriale de genul. Mda. Bite me. Eu deja am urmarit pilotul si mi se pare intriguing, in ciuda faptului ca nu am citit cartile. Oricum, nu iti poti da seama de un serial doar dupa pilot. Asa ca, pana miercurea viitoare va las un Sneak Peek al serialului. Enjoy.

Dau la istorie. Unii spun ca fac a huge mistake. Hmmpf. Si daca nu pot suporta geografia?

Inchei cu melodia ce da titlul postului meu, si anume “Where is My Mind? ” a trupei americane de rock alternativ Pixies. Este al saptelea track de pe albumul Surfer Rosa din 1988. Si sunt o fraiera ca am descoperit-o abia acum cateva zile.

P.S. Revin maine cu un post extrem de interesant. Pana atunci, au revoir and be sure you know where your mind is.

P.P.S. Check this out. Pretty interesting shit out there.

A Brighter Beat

M-am decis.
Atitudinea depresiva si monotona din postul anterior nu ma va ajuta cu nimic.
Drept pentru care, voi face un efort supraomenesc pentru a-mi schimba perspectiva asupra sosirii scolii. Stii, daca ma gandesc mai bine, exista o serie destul de lunga a avantajelor acestui eveniment.
Pentru inceput, nici nu mai spun de energia consumata de-a lungul unei zi average de scoala. Trezitul dis-de-dimineata, procesul indelungat pe care imi place sa-l numesc ‘normalizare’ [ aka the morning hustle ], orele in sine, incursiunea in lumea retardatilor mintal [ aka <clever disguise> *cough*co*cough*le*cough*gii*cough*</clever disguise> ], somnul cel de toate zilele, temele, testele, agitatia generala.
Ah. Cui nu ii era dor de asa ceva ?Scoala te pune in miscare. Te angreneaza in actiune, te mentine activ, and so on. Banuiesc ca scoala e un fel de serviciu. Cu exceptia salariului, bineinteles [ Pentru ca, sa fim seriosi, cine poate numi o nota ‘salariu' ? ] Deja sunt mult mai linistita in legatura cu aceasta tema. Bineinteles, timpul alocat actiunii de a freca menta va scadea considerabil. Va ajunge la niste procente de-a dreptul ingrjioratoare la un moment dat. Dar intotdeauna vor exista mini-vacantele [ a se pune accent pe mini, a se inmulti cu un infinit, a sinonimiza cu ‘micro' ].

Eu tot imi bag piciorul in scoala, totusi. Actiunea de inserare a piciorului in aceasta institutie de invatamant va dainui intotdeauna. Daca nu prin mine, atunci prin altcineva, cu siguranta.

Ah, liceu, cimitir al tineretii noastre [ desi, teoretic vorbind, eu sunt la gimnaziu. Dar invat la un liceu, asa ca merge. ] Bacovia asta. Genial tipu’.

Revenind la ideea principala a postului de astazi … Sunt optimista. Este uimitor, dar chiar eu, creatura a intunericului, sunt optimista. In ciuda faptului ca Maria ma considera o persoana extrem de pesimista si ironica, eu pot [ efort echivalent cu mutatul muntilor dintr-o parte in alta ] sa gandesc pozitiv. Pot sa incetez sa fiu rautacioasa, sarcastica si insensibila. Dar de cele mai multe ori nu vreau. Persoanele luminoase ma lasa rece. Sincer. Dar chestiile pufoase sunt a naibii de adorabile !

Asta am avut de zis pe ziua de azi.

WARNING : Este foarte posibil ca maine cuvintele de mai sus sa nu mai aiba niciun efect asupra mea. Si este foarte posibil sa dau un strike-through la totul cand voi reveni [ adica foarte curand ] la starea mea normala de zombie.

Back in Business

M-am intors. Doamne, ce dor mi-a fost de Iasi! Ce dor mi-a fost de apartamentul meu, de camera mea, de calculator, de internet! Sunt o mare dependenta de internet, ha! Si o recunosc. Daca mai stateam mult pe-acolo ma sufocaaaaaam. Asa, I got this out of my system. Poze cu LuLu inotand in apa and/or nisip in curand, avand in vedere ca abia am intrat pe usa.

A fost frumos, m-am bronzat [ cat se putea, ca nah, am o piele de mortaciune in general ], am plutit pe apa si toate chestiile de genul. NU am prins rasaritul, NU am prins apusul [ il prindeam daca nu bloca un hotel lumina soarelui intr-o anumita pozitie, in fine ... imi bag piciorul in hotelul lor ] si NU am facut o groaza de chestii pe care mi le propusesem sa le fac. Dar nu mai conteaza … A fost bine.

Si am observat acum ca Dana si-a mutat frumos blogul pe wordpress, asa ca ii urez un calduros bun venit in comunitatea wordpress. Si am mai observat ca mi-a dat un tag – sa fac un top 5 al melodiilor preferate … sau in fine, alea care nu pot lipsi din playlist-ul meu. Asa ca, intr-o ordine aleatorie …

1. Eberg – Inside your Head. Pentru ca o ador, pentru ca imi aduce aminte de doua seriale preferate, pentru ca nu te poti plictisi niciodata de ea.

2. Imogen Heap – Just for Now. Pentru ca e profunda, intr-un mod foarte ciudat. Pentru ca imi vine sa zambesc si sa sing-along de fiecare data cand o ascult.

3. The Dandy Warhols – We Used to be Friends. Pentru ca e freakin’ crazy!

4. Interpol – Obstacle 2. Pentru ca e seaca si ciudata, si cu toate astea, imi place.

5. Joseph Arthur – Honey & the Moon. Pentru ca mor cand o aud.

Mai departe catre Potato, Bianca, si Mary.

Squee!