Archive for the ‘Recenzii’ Category

Idiocracy

noiembrie 25, 2007

Imi povestea frate-miu ieri de un film pe care tocmai il vazuse si care i se paruse foarte interesant, si l-am rugat sa-l puna pe mem stick si sa mi-l dea si mie. Filmul se numeste Idiocracy. Si m-am uitat.

Filmul este amuzant si in acelasi timp infatiseaza o realitate trista si chiar tragica a prezentului, daca stau sa ma gandesc. Te pune pe ganduri … tare. Suntem in anul 2005, in cadrul unei baze militare, unde are loc un experiment in care soldatul Joe Bauers impreuna cu un civil, o femeie pe nume Rita, de profesie prostituata, este criogenizat, urmand sa fie scosi peste un an. Din pacate, acea baza militara este defiintata in scurt timp, si toata lumea uita de acest experiment. Timpul trece … si trece … trec 500 de ani. Intre timp, lumea in loc sa evolueze, devine din ce in ce mai proasta. Ajunge sa-si foloseasca creierul tot mai putin, nereusind sa rezolve probleme elementare, depozitand tot gunoiul intr-un singur loc, care formeaza un ‘castel’ de gunoi ce provoaca Marea Avalansa a Gunoiului din 2300 si ceva. Anyway, trezindu-se printr-o greseala in 2505, Joe descopera ca multe s-au schimbat din 2005. Se trezeste in apartamentul unui locuitor, care se uita la emisiunea ‘Ow! My Balls! ‘ pe Violence Channel. Se trezeste intr-o lume in care apa, TOATA apa, exceptand cea din toalete, este inlocuita cu Brawndo, echivalentul lui Gatorade, o ‘bautura cu electroliti’. Astfel, nu mai creste nicio planta, recoltele fiind udate cu Brawndo. O lume in care presedintele SUA este, printre altele, porn star si wrestler. O lume plina de idioti, ce mai. In fine, acesta ajunge in inchisoare pentru ca nu e ’scanabil’ [ fiecare om avea un cod de bare la incheietura, pentru a putea fi identificat ] si pentru ca nu avea bani sa plateasca doctorul [ un doctor foarte eficient, al carui diagnostic este urmatorul: " Right, kick ass. Well, don't want to sound like a dick or nothin', but, ah... it says on your chart that you're fucked up. Ah, you talk like a fag, and your shit's all retarded. What I'd do, is just like... like... you know, like, you know what I mean, like... " ]. Tin sa mentionez ca lumea deja nu mai vorbea normal, si cei care vorbeau cum vorbea Joe [ adica normal ] erau considerati gay sau retardati :) ) . La inchisoare face un IQ Test, cu intrebari gen ‘ Daca avem o galeata de 12 l si o galeata de 17 l, cate galeti avem ? ‘, care dezvaluie ca e cel mai destept om din lume. Presedintele il face Ministrul Mediului, si Joe se vede obligat sa rezolve problemele unei lumi aflate intr-un haos total. Pe parcursul filmului, este ajutat de Rita si de Frito, tampitul in casa caruia s-a trezit, si, printre altele, avocatul lui. Cea mai tare faza e ca Frito le spune ca exista o Masina a Timpului si cei doi 2005-isti se chinuie pe tot parcursul filmului sa ajunga acolo [ you know, cam greu, cand nimeni nu stie sa-ti explice unde se afla Muzeul unde e si Masina Timpului ]. Chiar la sfarsitul filmului, ajungand pana la urma acolo, descopera ca era de fapt ‘The Time Masheen’, un ride al parcului de distractie, care ‘te purta in trecut’ [ un trecut destul de eronat totusi: " We're gonna take you back, to the year 1939 when Charlie Chaplin and his nazi regime enslaved Europe and tried to take over the world ... But then an even greater force emerged, the U.N. ( pronounced "un" ) and the U.N. un-nazied the world - forever. " ] asa ca raman blocati acolo. Joe devine presedintele SUA si reuseste sa mai indrepte cursul evolutiei cat de cat.

Filmul asta se vrea a fi o comedie, dar nu e tocmai fictiune. Cred ca daca s-ar teleporta cineva acum in viitor, situatia nu ar fi atat de roz. Asa ca … nu stiu, puneti mana pe o carte, mai lasati tv-ul si emisiunile idioate, si … pur si simplu folositi-va mintea!

Un Chien Andalusia

septembrie 23, 2007

Ascultam fericita Music From the O.C. volume 6, cand dau de melodia Rogue Wave – Debaser. Care va deveni una din preferatele mele de pe album. Geniala, absolut geniala. Dau un search si aflu ca genialitatea nu apartinea tocmai copilasilor de la Rogue Wave, melodia fiind un cover dupa Pixies – Debaser.

Era extrem de curios faptul ca refrenul suna cam asa:

I am un chien Andalusia
I am un chien Andalusia
Wanna grow
Up to be
Be a debaser.

In principiu, nimic interesant. Totusi faptul ca a combinat cuvinte provenite din spaniola [ un; in ciuda faptului ca exista si in franceza, acesta este pronuntat in melodie ca varianta spaniola ], din franceza [ chien, care inseamna caine ], si in final, Andalusia, un termen inventat chiar de solistul trupei, Black Francis, termen ce provenea din francezul Andalou.

Asa ca intru frumos pe wikipedia. Si uite ce aflu:

Versurile sunt bazate pe un film francez suprarealist realizat de catre Luis Bunuel si Salvador Dali in 1928 numit Un Chien Andalou. Filmul incepe cu o scena in care ochiul unei femei este taiat de o lama, ce este ilustrata in cantec de versul ” Slicin’ up eyeballs “.

Black Francis declara urmatoarele:

‘I wish Buñuel was still alive. He made this film about nothing in particular. The title itself is a nonsense. With my stupid, pseudo-scholar, naive, enthusiast, avant-garde-ish, amateurish way to watch Un chien andalou (twice), I thought: ‘Yeah, I will make a song about it,’ he sings: “un chien andalou”…It sounds too French, so I will sing “un chien andalusia”, it sounds good, no?’

Citind acestea, m-am decis ca trebuie sa vad acel film. Am aflat apoi ca acesta este un scurt-metraj de 16 minute, neavand un plot exact. Am vazut filmul. Am citit explicatiile. Si mi se pare absolut genial. Explicatiile, conform wikipedia.org:

The film has no plot, in the normal sense of the word. There are two central characters, an unnamed man and woman. The chronology of the film is disjointed: for example, it jumps from “once upon a time” to “eight years later” without the events changing. It uses dream logic that can be described in terms of Freudian free association, presenting a series of tenuously related scenes that attempt to shock the viewer.

The film opens with a scene in which a woman’s eye is slit by a razor. The man with the razor is played by Buñuel himself. In subsequent scenes, a man’s hand has a hole in the palm from which ants emerge (a literalization of the French phrase “ants in the palms,” meaning that someone is “itching” to kill or is motivated by sexual desire); an androgynous blind woman pokes at a severed hand in the street with her cane before being knocked down by a car; a man fondles a woman, who resists him violently, and then he drags two grand pianos containing dead and rotting donkeys, the tablets of the Ten Commandments, and two live priests (Dalí plays one of the priests in this scene); the man’s father (played by the same actor as the man himself) arrives to punish him, but the man eventually shoots him with two pistols that appear seemingly out of nowhere; and a woman’s armpit hair attaches itself to a man’s face.

At the end of the film, the woman walks out of the apartment building, and meets another man on the beach (also played by Dalí). They seem to be happy, but the final shot shows two figures (apparently Mareuil and Dalí) buried in sand, dead, and “consumed by swarms of flies” according to Buñuel’s original script. However, this latter special effect was left out due to budget limitations.

Lenea de a traduce. Oricum, genial. Pacat ca nu se vede foarte bine, dar la ce sa te astepti de la un film facut in 1928. Va las cu melodia Pixies – Debaser si cu un link catre film, care poate fi vizionat online. Astept pareri.

Un Chien Andalou

Disturbia, Zodiac, and 13:03 P.M.

august 7, 2007

Mda. M-am gandit sa incep prin a comenta ultimele 2 filme vazute.

Disturbia. Aparut in Aprilie ( mai exact vineri 13 ). 7.3 pe IMDB. Ceea ce e destul de mult. Filmul incepe cu scena urmatoare: tatal si fiul se duc la pescuit. Bla bla, este sugerat faptul ca se inteleg bine. La intoarcere, da o masina peste ei. Tatal moare. Fiu marcat pe viata. Sau ceva de genul.
Bun. Trece un an. Il arata pe tipul asta la scoala, dormind in banca. Ma rog, ajunge sa dea un pumn profului de spaniola care comentase de taica-su. Tribunal, alea alea, si sfarseste prin a fi condamnat la 3 luni de house-arrest. Chiar cand incepuse vacanta. Maica-sa extrem de dezamagita, ii anuleaza contul de la Apple [ ZOMG how could you mom?! ], si ii taie firul la TV de fata cu el. Ma rog, nu era cazul sa reactioneze astfel dar … mamele.
Plictiseala, plictiseala. Tipul asta, pe nume Kale, observa ca o fotomodel-like fata izbitor de frumoasa [ aren't they all? ] se muta cu familia alaturi. Isi ia frumos binoclul si incepe sa urmareasca vecinii, din lipsa de ocupatie. In special pe tipa asta, care aflam mai tarziu ca se numeste Ashley. Poveste de dragoste se infiripa intre cei doi, mai ales ca tipu’ o hartuia deja pe demoazela.
Esentialul e ca, intre timp, tot arata pe la TV si in ziare ca o tipa roscata disparuse. Kale asta, obsedat de viata altora cum e, in lipsa de cea proprie, observa ca un vecin conduce un Mustang busit, asemeni masinei in care disparuse roscata. Ma rog. Bottom line: tipul era criminalul. Si avea de gand sa mai ucida.
Povestea in sine e banala, dar filmul este extrem de bine realizat. La un moment dat, m-au luat fiorii pe sira spinarii. Si Shia LaBeouf joaca exceptional. Merita vazut.

Zodiac. 8/10 pe IMDB. Inca o data, o nota destul de buna. Aici nu voi mai intra in prea multe detalii. Castul vorbeste de la sine: Jake Gyllenhaal, Mark Ruffalo, Robert Downey Jr. Actiunea se petrece undeva in anii ‘60-’70, inspirata din fapte reale. Un criminal. O lume intreaga obsedata de identitatea sa. Inteligent filmul.

In alta ordine de idei
Vremea e urata. Ceea ce in mod normal ar face-o frumoasa, din punctul meu de vedere. 24 de grade cu cer innorat – ce ti-ai mai putea dori? Problema e ca nu numai aici e vremea asta. Si nu pot pleca. M-am trezit blocata-n oras de vreme. Vreau sa plec.
Ah, si cu ocazia asta … Va invit sa ascultati urmatoarea piesa:
Interpol – Evil